ÎNVIGORÁ, învigorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoși. – În + vigoare. (Sursa: DEX '98 )
ÎNVIGORÁ vb. I. tr., refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoși. [< it. învigorare]. (Sursa: DN )
ÎNVIGORÁ vb. tr., refl. a (se) face viguros; a (se) însănătoși. (< it. invigorare) (Sursa: MDN )
ÎNVIGORÁ vb. v. întrema. (Sursa: Sinonime )
învigorá vb., ind. prez. 1 sg. învigoréz, 3 sg. și pl. învigoreáză (Sursa: Ortografic )
A ÎNVIGORÁ ~éz tranz. A face să se învigoreze; a întrema; a înviora. /în + vigoare (Sursa: NODEX )
A SE ÎNVIGORÁ mă ~éz intranz. A căpăta putere; a se întrema; a se înviora. /în + vigoare (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
învigora   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învigora învigorare învigorat învigorând singular plural
învigorează învigorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învigorez (să) învigorez învigoram învigorai învigorasem
a II-a (tu) învigorezi (să) învigorezi învigorai învigorași învigoraseși
a III-a (el, ea) învigorează (să) învigoreze învigora învigoră învigorase
plural I (noi) învigorăm (să) învigorăm învigoram învigorarăm învigoraserăm, învigorasem*
a II-a (voi) învigorați (să) învigorați învigorați învigorarăți învigoraserăți, învigoraseți*
a III-a (ei, ele) învigorează (să) învigoreze învigorau învigorară învigoraseră
* Formă nerecomandată