Dex

ÎNVIGORÁT, -Ă, învigorați, -te, adj. Înzdrăvenit, întărit. – V. învigora. (Sursa: DEX '98 )

ÎNVIGORÁT adj. v. întremat. (Sursa: Sinonime )

ÎNVIGORÁ, învigorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoși. – În + vigoare. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNVIGORÁ ~éz tranz. A face să se învigoreze; a întrema; a înviora. /în + vigoare (Sursa: NODEX )

A SE ÎNVIGORÁ mă ~éz intranz. A căpăta putere; a se întrema; a se înviora. /în + vigoare (Sursa: NODEX )

ÎNVIGORÁ vb. I. tr., refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoși. [< it. învigorare]. (Sursa: DN )

ÎNVIGORÁ vb. tr., refl. a (se) face viguros; a (se) însănătoși. (< it. invigorare) (Sursa: MDN )

ÎNVIGORÁ vb. v. întrema. (Sursa: Sinonime )

învigorá vb., ind. prez. 1 sg. învigoréz, 3 sg. și pl. învigoreáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

învigora verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învigora	învigorare	învigorat	învigorând	singular	plural
		(a) învigora	învigorare	învigorat	învigorând	învigorează	învigorați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învigorez	(să) învigorez	învigoram	învigorai	învigorasem
	a II-a (tu)	învigorezi	(să) învigorezi	învigorai	învigorași	învigoraseși
	a III-a (el, ea)	învigorează	(să) învigoreze	învigora	învigoră	învigorase
plural	I (noi)	învigorăm	(să) învigorăm	învigoram	învigorarăm	învigoraserăm, învigorasem*
	a II-a (voi)	învigorați	(să) învigorați	învigorați	învigorarăți	învigoraserăți, învigoraseți*
	a III-a (ei, ele)	învigorează	(să) învigoreze	învigorau	învigorară	învigoraseră

* Formă nerecomandată