|
ÎNVOÁLBE, învólb, vb. III. (Reg.) 1. Refl. A se învolbura, a se învârteji; (despre ființe) a se învârti pe loc. 2. Refl. (Despre plante) A se dezvolta, a crește. ♦ Tranz. A holba ochii. 3. Tranz. A pregăti firele pentru năvădit. [Var.: învolbá vb. I] – Lat. involvere. (Sursa: DLRM )
ÎNVOÁLBE vb. v. învârteji, învolbura, zbate. (Sursa: Sinonime )
învoálbe vb. III (înv.) 1. (despre apă, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se învârti (ca într-un vârtej), a se învârteji, a se învolbura. 2. (refl.; despre ființe) a se întoarce roată, a se învârti pe loc, a se opri repede. 3. a înfășura, a învăli (a înfășura pânza pe sul), a o face val, a găti firele pentru năvădit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a crește; (despre om) a încărna, a se înspița, a se deforma. 5. (despre ochi) a căsca, a holba. 6. a-i veni să verse, să râgâie; a i se apleca. (Sursa: DAR )
învoálbe vb., ind. prez. 1 sg. învólb; conj. prez. 3 sg. și pl. învólbe (Sursa: Ortografic )
| învoalbe (3 -voalbă, -be) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) învoalbe | învoalbere | — | învolbând | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | învolb | (să) învolb | învolbeam | — | — | | a II-a (tu) | învolbi | (să) învolbi | învolbeai | — | — | | a III-a (el, ea) | învoalbă, învoalbe | (să) învoalbă, învoalbe | învolbea | — | — | | plural | I (noi) | — | — | învolbeam | — | — | | a II-a (voi) | — | — | învolbeați | — | — | | a III-a (ei, ele) | învolb | (să) învoalbă, învoalbe | învolbeau | — | — | | învoalbe (3 învolbă) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) învoalbe | învoalbere | învolt | învolbând | singular | plural | | învolbă | învolbați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | învolb | (să) învolb | învolbeam | — | — | | a II-a (tu) | învolbi | (să) învolbi | învolbeai | — | — | | a III-a (el, ea) | învolbă | (să) învolbe | învolbea | — | — | | plural | I (noi) | învolbăm | (să) învolbăm | învolbeam | — | — | | a II-a (voi) | învolbați | (să) învolbați | învolbeați | — | — | | a III-a (ei, ele) | învolb | (să) învolbe | învolbeau | — | — | | învolba (1 învolb) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) învolba | învolbare | învolbat | învolbând | singular | plural | | învoalbă | învolbați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | învolb | (să) învolb | învolbam | învolbai | învolbasem | | a II-a (tu) | învolbi | (să) învolbi | învolbai | învolbași | învolbaseși | | a III-a (el, ea) | învoalbă | (să) învoalbe | învolba | învolbă | învolbase | | plural | I (noi) | învolbăm | (să) învolbăm | învolbam | învolbarăm | învolbaserăm, învolbasem* | | a II-a (voi) | învolbați | (să) învolbați | învolbați | învolbarăți | învolbaserăți, învolbaseți* | | a III-a (ei, ele) | învoalbă | (să) învoalbe | învolbau | învolbară | învolbaseră | * Formă nerecomandată |