|
ÎNVÓLT, ÎNVOÁLTĂ, învolți, învoalte, adj. 1. (Despre flori) Cu petale multe și dese; bătut2, înfoiat, bogat. ♦ (Despre păr, pene, coamă) Des, îmbelșugat, bogat. 2. Rotunjit, plin, umflat, înfoiat. [Var.: (înv.) învóltă adj.] – Lat. *invol(u)tus (< involvere). (Sursa: DEX '98 )
ÎNVÓLTĂ adj. v. învolt. (Sursa: DEX '98 )
| învoalbe (3 învolbă) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) învoalbe | învoalbere | învolt | învolbând | singular | plural | | învolbă | învolbați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | învolb | (să) învolb | învolbeam | — | — | | a II-a (tu) | învolbi | (să) învolbi | învolbeai | — | — | | a III-a (el, ea) | învolbă | (să) învolbe | învolbea | — | — | | plural | I (noi) | învolbăm | (să) învolbăm | învolbeam | — | — | | a II-a (voi) | învolbați | (să) învolbați | învolbeați | — | — | | a III-a (ei, ele) | învolb | (să) învolbe | învolbeau | — | — | | învolt (fem. -voltă) adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | învolt | învoltul | învoltă | învolta | | plural | învolți | învolții | învolte | învoltele | | genitiv-dativ | singular | învolt | învoltului | învolte | învoltei | | plural | învolți | învolților | învolte | învoltelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | învolt (fem. -voaltă) adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | învolt | învoltul | învoaltă | învoalta | | plural | învolți | învolții | învoalte | învoaltele | | genitiv-dativ | singular | învolt | învoltului | învoalte | învoaltei | | plural | învolți | învolților | învoalte | învoaltelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |