ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ, învălmășeli, s. f. 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi; neorânduială; p. ext. zgomot mare, zarvă. ♦ Fig. Confuzie, zăpăceală. 2. Luptă, încăierare, învălmășag. – Învălmăși + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )

ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ s. v. aglomerație. (Sursa: Sinonime )

învălmășeálă s. f., g.-d. art. învălmășélii; pl. învălmășéli (Sursa: Ortografic )

ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ ~éli f. 1) v. A SE ÎNVĂLMĂȘI. 2) Îngrămădire de lucruri sau de ființe în neorânduială. 3) Forfotă a unei mulțimi de oameni. /a învălmăși + suf. ~eală (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
învălmășeală   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular învălmășea învălmășeala
plural învălmășeli învălmășelile
genitiv-dativ singular învălmășeli învălmășelii
plural învălmășeli învălmășelilor
vocativ singular învălmășeală, învălmășealo
plural învălmășelilor