ÎNĂBUȘITÓR, -OÁRE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă (1); sufocant, asfixiant. – Înăbuși + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )

ÎNĂBUȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care înăbușă; sufocant. O căldură ~oare. /a înăbuși + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

ÎNĂBUȘITÓR adj. 1. v. asfixiant. 2. v. irespirabil. 3. v. sufocant. (Sursa: Sinonime )

înăbușitór adj. m., pl. înăbușitóri; f. sg. și pl. înăbușitoáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
înăbușitor   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înăbușitor înăbușitorul înăbușitoare înăbușitoarea
plural înăbușitori înăbușitorii înăbușitoare înăbușitoarele
genitiv-dativ singular înăbușitor înăbușitorului înăbușitoare înăbușitoarei
plural înăbușitori înăbușitorilor înăbușitoare înăbușitoarelor
vocativ singular
plural