ÎNĂLȚÁRE, înălțări, s. f. Acțiunea de a (se) înălța și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Urcare a unui monarh pe tron. ◊ Înălțarea (Domnului) = numele unei sărbători creștine, care se ține la 40 de zile după Paști; Ispas. ♦ Fig. Progres, dezvoltare. – V. înălța. (Sursa: DEX '98 )

ÎNĂLȚÁRE ~ări f. v. A ÎNĂLȚA și A SE ÎNĂLȚA. ◊ ~area Domnului Ispas. /v. a înălța (Sursa: NODEX )

ÎNĂLȚÁRE s. 1. ridicare, suire, suit, urcare, urcat. (~ în văzduh.) 2. v. ascensiune. 3. (BIS.) ridicare, (pop.) ispas, (înv.) văznesenie. (~ la cer a lui Iisus.) 4. (BIS.) Înălțarea Sfintei Cruci = Ziua Crucii, (pop.) cârstov. 5. creștere, ridicare, urcare. (~ viei pe araci.) 6. v. construire. 7. v. ridicare. 8. v. promovare. (Sursa: Sinonime )

Înălțare ≠ cădere (Sursa: Antonime )

înălțáre s. f., g.-d. art. înălțării; pl. înălțări (Sursa: Ortografic )