|
ÎNĂLȚÁT, -Ă, înălțați, -te, adj. (Înv.; ca termen de adresare domnitorilor, demnitarilor, prelaților etc.; de obicei precedat de „prea”) Mărit4, slăvit. – V. înălța. (Sursa: DEX '98 )
ÎNĂLȚÁT adj. 1. ridicat. (Un loc mai ~.) 2. v. ri-dicat. 3. mărit, preamărit, preaslăvit, slăvit, (în unele țări) serenisim. (~te Doamne!) (Sursa: Sinonime )
| înălța verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înălța | înălțare | înălțat | înălțând | singular | plural | | înalță | înălțați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înalț | (să) înalț | înălțam | înălțai | înălțasem | | a II-a (tu) | înalți | (să) înalți | înălțai | înălțași | înălțaseși | | a III-a (el, ea) | înalță | (să) înalțe | înălța | înălță | înălțase | | plural | I (noi) | înălțăm | (să) înălțăm | înălțam | înălțarăm | înălțaserăm, înălțasem* | | a II-a (voi) | înălțați | (să) înălțați | înălțați | înălțarăți | înălțaserăți, înălțaseți* | | a III-a (ei, ele) | înalță | (să) înalțe | înălțau | înălțară | înălțaseră | * Formă nerecomandată | înălțat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | înălțat | înălțatul | înălțată | înălțata | | plural | înălțați | înălțații | înălțate | înălțatele | | genitiv-dativ | singular | înălțat | înălțatului | înălțate | înălțatei | | plural | înălțați | înălțaților | înălțate | înălțatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |