|
ÎNȘEUÁ, înșeuez, vb. I. Tranz. A pune șaua pe un animal de călărie; a înșela (1). – În + șa. (Sursa: DEX '98 )
ÎNȘEUÁ vb. (înv.) a înșela. (A ~ calul.) (Sursa: Sinonime )
înșeuá vb. (sil. -ua), ind. prez. 1 sg. înșeuéz, 3 sg. și pl. înșeueáză, 1 pl. înșeuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. și pl. înșeuéze (sil. -ue-); ger. înșeuând (sil. -uând) (Sursa: Ortografic )
A ÎNȘEUÁ ~éz tranz. (animale de călărie, în special cai) A prevedea cu șa. [Sil. -șe-ua] /în + șa + suf. ~ua (Sursa: NODEX )
A înșeua ≠ a deșeua (Sursa: Antonime )
| înșeua verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înșeua | înșeuare | înșeuat | înșeuând | singular | plural | | înșeuază, înșeuează | înșeuați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înșeuez | (să) înșeuez | înșeuam | înșeuai | înșeuasem | | a II-a (tu) | înșeuezi | (să) înșeuezi | înșeuai | înșeuași | înșeuaseși | | a III-a (el, ea) | înșeuază, înșeuează | (să) înșeueze | înșeua | înșeuă | înșeuase | | plural | I (noi) | înșeuăm | (să) înșeuăm | înșeuam | înșeuarăm | înșeuaserăm, înșeuasem* | | a II-a (voi) | înșeuați | (să) înșeuați | înșeuați | înșeuarăți | înșeuaserăți, înșeuaseți* | | a III-a (ei, ele) | înșeuază, înșeuează | (să) înșeueze | înșeuau | înșeuară | înșeuaseră | * Formă nerecomandată |