î́nșine1 adj. pr. m. (noi, nouă, pe noi ~); f. însene (noi, nouă, pe noi ~) (Sursa: DOOM 2 )

î́nșine2 (înv.) pr. m.; f. î́nsene (Sursa: DOOM 2 )

ÎNSUMI, ÎNSĂMI, pron. de întărire. 1. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale; pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și. (Sursa: DEX '98 )

ÎNSUMI pron. singur. (Eu ~ am observat aceasta.) (Sursa: Sinonime )

î́nsumi pr. m., adj. m., pl. î́nșine; f. sg. î́nsămi, g.-d. î́nsemi, pl. î́nsene (Sursa: Ortografic )