ÎNȘIRUÍ, înșírui, vb. IV. Tranz. 1. A înșira mărgele. ♦ A așeza în șir, la rând. 2. Fig. A expune pe rând, a enumera. – În + șir + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
ÎNȘIRUÍ vb. 1. v. alinia. 2. v. înșira. 3. v. succeda. 4. v. enumera. (Sursa: Sinonime )
înșiruí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. înșírui, 3 sg. și pl. înșíruie, imperf. 3 sg. înșiruiá (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
înșirui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înșirui înșiruire înșiruit înșiruind singular plural
înșiruie înșiruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înșirui (să) înșirui înșiruiam înșiruii înșiruisem
a II-a (tu) înșirui (să) înșirui înșiruiai înșiruiși înșiruiseși
a III-a (el, ea) înșiruie (să) înșiruie înșiruia înșirui înșiruise
plural I (noi) înșiruim (să) înșiruim înșiruiam înșiruirăm înșiruiserăm, înșiruisem*
a II-a (voi) înșiruiți (să) înșiruiți înșiruiați înșiruirăți înșiruiserăți, înșiruiseți*
a III-a (ei, ele) înșiruie (să) înșiruie înșiruiau înșiruiră înșiruiseră
* Formă nerecomandată