|
ÎNȘTIINȚÁ, înștiințez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoștință, a prinde de veste, a afla. – În + știință. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNȘTIINȚÁ ~éz tranz. (persoane) A pune în cunoștință de cauză; a pune la curent a anunța; a informa. /în + știință (Sursa: NODEX )
ÎNȘTIINȚÁ vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunța, a încunoștința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 4. v. preveni. (Sursa: Sinonime )
înștiințá vb. (sil. -ști-in-), ind. prez. 1 sg. înștiințéz, 3 sg. și pl. înștiințeáză (Sursa: Ortografic )
| înștiința verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înștiința | înștiințare | înștiințat | înștiințând | singular | plural | | înștiințează | înștiințați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înștiințez | (să) înștiințez | înștiințam | înștiințai | înștiințasem | | a II-a (tu) | înștiințezi | (să) înștiințezi | înștiințai | înștiințași | înștiințaseși | | a III-a (el, ea) | înștiințează | (să) înștiințeze | înștiința | înștiință | înștiințase | | plural | I (noi) | înștiințăm | (să) înștiințăm | înștiințam | înștiințarăm | înștiințaserăm, înștiințasem* | | a II-a (voi) | înștiințați | (să) înștiințați | înștiințați | înștiințarăți | înștiințaserăți, înștiințaseți* | | a III-a (ei, ele) | înștiințează | (să) înștiințeze | înștiințau | înștiințară | înștiințaseră | * Formă nerecomandată |