« Back
ÎNȚELÉS2, înțelesuri, s. n. Semnificație (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.); sens, tâlc, noimă. ◊ Loc. adj. și adv. Pe înțeles sau pe înțelesul tuturor = putând fi priceput de oricine, lămurit. Cu înțeles = cu o semnificație adâncă, sugerând o anumită concluzie. – V. înțelege. (Sursa: DEX '98 )
ÎNȚELÉS1 ~uri n. Conținut logic interior; semnificație a unui lucru; sens. ◊ Pe ~ul tuturor într-o formă limpede pentru oricine. Cu ~ cu o anumită semnificație; cu tâlc; cu rost. /v. a înțelege (Sursa: NODEX )
ÎNȚELÉS s. 1. v. sens. 2. v. semnificație. 3. v. mesaj. (Sursa: Sinonime )
înțelés s. n., pl. înțelésuri (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
înțelege   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înțelege înțelegere înțeles înțelegând singular plural
înțelege înțelegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înțeleg (să) înțeleg înțelegeam înțelesei înțelesesem
a II-a (tu) înțelegi (să) înțelegi înțelegeai înțeleseși înțeleseseși
a III-a (el, ea) înțelege (să) înțeleagă înțelegea înțelese înțelesese
plural I (noi) înțelegem (să) înțelegem înțelegeam înțeleserăm înțeleseserăm, înțelesesem*
a II-a (voi) înțelegeți (să) înțelegeți înțelegeați înțeleserăți înțeleseserăți, înțeleseseți*
a III-a (ei, ele) înțeleg (să) înțeleagă înțelegeau înțeleseră înțeleseseră
* Formă nerecomandată

înțeles (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înțeles înțelesul înțeleasă înțeleasa
plural înțeleși înțeleșii înțelese înțelesele
genitiv-dativ singular înțeles înțelesului înțelese înțelesei
plural înțeleși înțeleșilor înțelese înțeleselor
vocativ singular — —
plural — —

înțeles (sens; -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înțeles înțelesul
plural înțelesuri înțelesurile
genitiv-dativ singular înțeles înțelesului
plural înțelesuri înțelesurilor
vocativ singular —
plural —