ȘABLONÁR, șablonari, s. m. (Rar) Lucrător care folosește șabloane (1). – Șablon + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
ȘABLONÁR ~i m. Muncitor specializat în operații de șablonare. /șablon + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
ȘABLONÁR s.m. (Rar) Lucrător care folosește șabloane. [< șablon + -ar]. (Sursa: DN )
șablonár s. m. (sil. -blo-), pl. șablonári (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
șablonar   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șablonar șablonarul
plural șablonari șablonarii
genitiv-dativ singular șablonar șablonarului
plural șablonari șablonarilor
vocativ singular —
plural —