ȘAMÓTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte. (Sursa: DEX '98 )

ȘAMÓTĂ ~e f. 1) Material obținut din argilă arsă și măcinată, din care se fabrică produse refractare. Mortar de ~. 2) Cără-midă sau placă făcută dintr-un astfel de material. /<germ. Schamotte, fr. chamotte (Sursa: NODEX )

ȘAMÓTĂ s.f. Material obținut prin măcinarea unei argile refractare arse, folosit la fabricarea produselor refractare. [Var. șamot s.n. / < germ. Schamotte]. (Sursa: DN )

ȘAMÓTĂ s. f. 1. material prin măcinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din șamotă (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte) (Sursa: MDN )

șamótă s. f., pl. șamóte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
șamota   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) șamota șamotare șamotat șamotând singular plural
șamotea șamotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) șamotez (să) șamotez șamotam șamotai șamotasem
a II-a (tu) șamotezi (să) șamotezi șamotai șamotași șamotaseși
a III-a (el, ea) șamotea (să) șamoteze șamota șamotă șamotase
plural I (noi) șamotăm (să) șamotăm șamotam șamotarăm șamotaserăm, șamotasem*
a II-a (voi) șamotați (să) șamotați șamotați șamotarăți șamotaserăți, șamotaseți*
a III-a (ei, ele) șamotea (să) șamoteze șamotau șamota șamotaseră
* Formă nerecomandată

șamotă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șamo șamota
plural șamote șamotele
genitiv-dativ singular șamote șamotei
plural șamote șamotelor
vocativ singular șamotă, șamoto
plural șamotelor