ȘCHIOPĂTÁ, șchiopătez, vb. I. Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa. 2. Fig. (Fam.) A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. – Lat. *excloppitare. (Sursa: DEX '98 )
A ȘCHIOPĂTÁ ~éz intranz. 1) A merge, sprijinindu-se mai puțin pe un picior, făcând mișcări nefirești; a șontâcăi; a șovâlcăi. 2) fig. (despre acțiuni, activități etc.) A se desfășura anormal; a progresa cu greu. 3) fig. (despre persoane) A avea cunoștințe insuficiente (într-un domeniu oarecare). /<lat. exclopittare (Sursa: NODEX )
ȘCHIOPĂTÁ vb. v. șontâcăi. (Sursa: Sinonime )
șchiopătá vb., ind. prez. 1 sg. șchiopătéz, 2 sg. șchiopătézi, 3 sg. și pl. șchiopăteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. șchiopătéze (Sursa: Ortografic )
șchiopătá vb., ind. prez. pers. 1 șchiopătez (șchioapăt) (Sursa: DMLR )
Declinări/Conjugări
șchiopăta (1 -tez)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) șchiopăta șchiopătare șchiopătat șchiopătând singular plural
șchiopătează șchiopătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) șchiopătez (să) șchiopătez șchiopătam șchiopătai șchiopătasem
a II-a (tu) șchiopătezi (să) șchiopătezi șchiopătai șchiopătași șchiopătaseși
a III-a (el, ea) șchiopătează (să) șchiopăteze șchiopăta șchiopătă șchiopătase
plural I (noi) șchiopătăm (să) șchiopătăm șchiopătam șchiopătarăm șchiopătaserăm, șchiopătasem*
a II-a (voi) șchiopătați (să) șchiopătați șchiopătați șchiopătarăți șchiopătaserăți, șchiopătaseți*
a III-a (ei, ele) șchiopătează (să) șchiopăteze șchiopătau șchiopătară șchiopătaseră
* Formă nerecomandată