ȘEMINÉU, șemineuri, s. n. (Livr.) Cămin (pentru foc). – Din fr. cheminée. (Sursa: DEX '98 )

ȘEMINÉU ~ri n. livr. Sobă joasă cu vatră deschisă; cămin. [Sil. -mi-neu] /<fr. cheminée (Sursa: NODEX )

ȘEMINÉU s.n. Sobă mare ca un cuptor în zid, folosită la încălzirea unei camere; cămin. [Pl. -ee, -euri. / < fr. cheminée]. (Sursa: DN )

ȘEMINÉU s. n. sobă joasă, mare, zidită în perete, cu vatra larg deschisă; cămin. (< fr. cheminée) (Sursa: MDN )

ȘEMINÉU s. v. cămin. (Sursa: Sinonime )

șeminéu s. n., art. șeminéul; pl. șeminéuri / șeminée (Sursa: Ortografic )