ȘERPÁR (1) șerpare, s. n., (2) șerpari, s. m. 1. S. n. Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii; chimir. 2. S. m. Pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu pântecele alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (Circaëtus gallicus). – Șarpe + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )

ȘERPÁR s. v. țipar. (Sursa: Sinonime )

ȘERPÁR s. v. chimir. (Sursa: Sinonime )

șerpár (zool.) s. m., pl. șerpári (Sursa: Ortografic )

șerpár (chimir) s. n., pl. șerpáre (Sursa: Ortografic )

ȘERPÁR1 ~e n. rar Cingătoare lată din piele (ornamentată) prevăzută cu buzunare, purtată de tărani; chimir. /șarpe + suf. ~ar (Sursa: NODEX )

ȘERPÁR2 ~i m. Pasăre răpitoare de talie mare, cu cioc scurt și coroiat, cu gheare pu-ternice, care se hrănește, mai ales, cu șerpi. /șarpe + suf. ~ar (Sursa: NODEX )