ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren. (Sursa: DEX '98 )
A ȘERUÍ ~iésc tranz. (piei proaspat jupuite) A curăța de resturile de carne (înainte de a le pune la dubit). /cf. sl. šarovati (Sursa: NODEX )
ȘERUÍ vb. v. descărna. (Sursa: Sinonime )
șeruí, șeruiésc, vb. IV (înv.) 1. a zugrăvi, a picta; a desena. 2. a înfățișa în scris. (Sursa: DAR )
șeruí (-ésc, -ít), vb. – A picta, a reprezenta. Sl. šerovati „a colora” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. șeruitură, s. f. (pictură; portret), înv. (Sursa: DER )
șeruí (-uésc, -ít), vb. – A rade părul de pe o piele neargăsită. Germ. scheeren. (Sursa: DER )
șeruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeruiésc, imperf. 3 sg. șeruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șeruiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
șerui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) șerui șeruire șeruit șeruind singular plural
șeruiește șeruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) șeruiesc (să) șeruiesc șeruiam șeruii șeruisem
a II-a (tu) șeruiești (să) șeruiești șeruiai șeruiși șeruiseși
a III-a (el, ea) șeruiește (să) șeruiască șeruia șerui șeruise
plural I (noi) șeruim (să) șeruim șeruiam șeruirăm șeruiserăm, șeruisem*
a II-a (voi) șeruiți (să) șeruiți șeruiați șeruirăți șeruiserăți, șeruiseți*
a III-a (ei, ele) șeruiesc (să) șeruiască șeruiau șeruiră șeruiseră
* Formă nerecomandată