ȘEZĂTÓR, -OÁRE, șezători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Care are domiciliul într-un loc, care locuiește în... 2. S. f. Adunare restrânsă la sate în serile de iarnă, la care participanții lucrează și totodată petrec, spunând povești, glume, ghicitori. ♦ Reuniune literară. – Ședea + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )

ȘEZĂTOÁRE ~óri f. Adunare la țară (mai ales în serile de iarnă) în timpul căreia se lucrează, se povestește și se glumește. ◊ ~ literară întrunire cu caracter literar. /a ședea + suf. ~ătoare (Sursa: NODEX )

ȘEZĂTOÁRE s. 1. clacă, (reg.) furcărie, (Transilv.) habă, habără, (prin Munt.) sideancă. (~ făcută la țară, în nopțile de iarnă.) 2. întrunire, reuniune. (~ literară.) (Sursa: Sinonime )

șezătoáre s. f., g.-d. art. șezătórii; pl. șezătóri (Sursa: Ortografic )