ȘIRÉT2, -EÁTĂ, șireți, -te, adj. Care știe să profite de naivitatea sau de buna-credință a celor din jur pentru a-și atinge scopurile pe căi ocolite; care dovedește un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finețe; rafinat; descurcăreț, abil. ♦ Care denotă, trădează viclenie, prefăcătorie, perfidie; care denotă abilitate, subtilitate, umor. Privire șireată. – Din tc. șirret. (Sursa: DEX '98 )

ȘIRÉT2 ~eátă (~éți, ~éte) și substantival 1) (mai ales despre persoane) Care se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase; hâtru; șmecher; viclean. 2) Care manifestă subtilitate în acțiuni; plin de abilitate în acțiuni. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă prefăcătorie; caracterizat prin abilitate; șmecher. Privire ~eată. /<turc. sirret (Sursa: NODEX )

ȘIRÉT adj., s. 1. adj. v. șmecher. 2. adj. abil, șmecher, viclean, (pop.) mehenghi. (Om ~ în acțiuni.) 3. s. v. ipocrit. 4. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~eată.) (Sursa: Sinonime )

șirét (-eátă), adj. – Viclean, perfid. – Mr. șiret. Tc. (arab.) șirret (Roesler 609; Șeineanu, II, 327; Lokotsch 1916; Ronzevalle 106), cf. ngr. σιρέτης. – Der. șiretenie, s. f. (viclenie, perfidie); șiretlic (var. Mold. șireclic, șiriclic), s. n. (vicleșug, șmecherie), din tc. șirretlik; șireție, s. f. (înv., viclenie). (Sursa: DER )

șirét adj. m., pl. șiréți; f. sg. șireátă, pl. șiréte (Sursa: Ortografic )