|
ȘONTÂCĂÍ, șontâcăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta. – Șontâc + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )
ȘONTÂCĂÍ vb. v. șchiopăta. (Sursa: Sinonime )
șontâcăí vb., ind. prez. 1 sg. șontâcăi/șontâcăiésc, imperf. 3 sg. șontâcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șontâcăie/șontâcăiáscă (Sursa: Ortografic )
A ȘONTÂCĂÍ ~iésc intranz. pop. A merge cu dificultate (și făcând mișcări nefirești) datorită infirmității unui picior; a șchiopăta; a șovâlcăi. /șontâc + suf. ~ăi (Sursa: NODEX )
| șontâcăi (1 -căi) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) șontâcăi | șontâcăire | șontâcăit | șontâcăind | singular | plural | | șontâcăie | șontâcăiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | șontâcăi | (să) șontâcăi | șontâcăiam | șontâcăii | șontâcăisem | | a II-a (tu) | șontâcăi | (să) șontâcăi | șontâcăiai | șontâcăiși | șontâcăiseși | | a III-a (el, ea) | șontâcăie | (să) șontâcăie | șontâcăia | șontâcăi | șontâcăise | | plural | I (noi) | șontâcăim | (să) șontâcăim | șontâcăiam | șontâcăirăm | șontâcăiserăm, șontâcăisem* | | a II-a (voi) | șontâcăiți | (să) șontâcăiți | șontâcăiați | șontâcăirăți | șontâcăiserăți, șontâcăiseți* | | a III-a (ei, ele) | șontâcăie | (să) șontâcăie | șontâcăiau | șontâcăiră | șontâcăiseră | * Formă nerecomandată | șontâcăi (1 -căiesc) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) șontâcăi | șontâcăire | șontâcăit | șontâcăind | singular | plural | | șontâcăiește | șontâcăiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | șontâcăiesc | (să) șontâcăiesc | șontâcăiam | șontâcăii | șontâcăisem | | a II-a (tu) | șontâcăiești | (să) șontâcăiești | șontâcăiai | șontâcăiși | șontâcăiseși | | a III-a (el, ea) | șontâcăiește | (să) șontâcăiască | șontâcăia | șontâcăi | șontâcăise | | plural | I (noi) | șontâcăim | (să) șontâcăim | șontâcăiam | șontâcăirăm | șontâcăiserăm, șontâcăisem* | | a II-a (voi) | șontâcăiți | (să) șontâcăiți | șontâcăiați | șontâcăirăți | șontâcăiserăți, șontâcăiseți* | | a III-a (ei, ele) | șontâcăiesc | (să) șontâcăiască | șontâcăiau | șontâcăiră | șontâcăiseră | * Formă nerecomandată |