ȘONTÂCĂÍ vb. v. șchiopăta. (Sursa: Sinonime )
șontâcăí vb., ind. prez. 1 sg. șontâcăi/șontâcăiésc, imperf. 3 sg. șontâcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șontâcăie/șontâcăiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
șontâcăi (1 -căi)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) șontâcăi șontâcăire șontâcăit șontâcăind singular plural
șontâcăie șontâcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) șontâcăi (să) șontâcăi șontâcăiam șontâcăii șontâcăisem
a II-a (tu) șontâcăi (să) șontâcăi șontâcăiai șontâcăiși șontâcăiseși
a III-a (el, ea) șontâcăie (să) șontâcăie șontâcăia șontâcăi șontâcăise
plural I (noi) șontâcăim (să) șontâcăim șontâcăiam șontâcăirăm șontâcăiserăm, șontâcăisem*
a II-a (voi) șontâcăiți (să) șontâcăiți șontâcăiați șontâcăirăți șontâcăiserăți, șontâcăiseți*
a III-a (ei, ele) șontâcăie (să) șontâcăie șontâcăiau șontâcăiră șontâcăiseră
* Formă nerecomandată