ȘOSEÁ, șosele, s. f. Cale de comunicație interurbană, pietruită sau asfaltată; p. restr. stradă largă, frumos amenajată, la intrarea într-un oraș, care continuă căile de comunicație interurbane. ◊ Șosea națională = șosea care leagă între ele centrele importante ale țării și a cărei îngrijire se află în seama administrației centrale. Șosea comunală = șosea care leagă mai multe comune între ele, fiind îngrijită de comunele respective. ♦ (Înv.) Partea carosabilă a unei străzi, cuprinsă între trotuare. – Din fr. chaussée. (Sursa: DEX '98 )

ȘOSEÁ ~éle f. 1) Drum special amenajat (pietruit, pavat, asfaltat), care unește două sau mai multe localități. 2) Stradă largă la intrarea într-un oraș, reprezentând continuarea unei căi de comunicație interurbane. ~ națională. [G.-D. șoselei] /<fr. chaussée (Sursa: NODEX )

ȘOSEÁ s.f. 1. Cale de comunicație pietruită sau asfaltată care leagă mai multe localități. 2. Stradă (periferică) largă și frumos amenajată, de obicei plantată cu pomi. [< fr. chaussée]. (Sursa: DN )

ȘOSEÁ s. f. 1. cale de comunicație interurbană, pietruită sau asfaltată. 2. stradă largă și frumos amenajată, de obicei cu pomi. (< fr. chaussée) (Sursa: MDN )

ȘOSEÁ s. (reg.) șleau. (Sursa: Sinonime )

șoseá (-éle), s. f. – Drum interurban asfaltat. Fr. chaussée. – Der. șoselui, vb. (a construi o șosea; a asfalta). (Sursa: DER )

șoseá s. f., art. șoseáua, g.-d. art. șosélei; pl. șoséle (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
șosea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șosea șoseaua
plural șosele șoselele
genitiv-dativ singular șosele șoselei
plural șosele șoselelor
vocativ singular șosea
plural șoselelor