ȘOVĂÍ, șóvăi, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pas nesigur, a se împletici, a se clătina. 2. Fig. A fi nehotărât, a sta la îndoială, a ezita, a se codi. ♦ A se eschiva, a căuta pretexte. 3. Fig. A oscila, a fluctua. [Prez. ind. și: șovăiesc] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

A ȘOVĂÍ șóvăi intranz. 1) A păși nesigur, împleticindu-se (de slăbiciune, de băutură etc.); a se clătina. 2) fig. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a ezita; a oscila; a balansa; a pendula. [Și șovăiesc] /<sl. šavati, bulg. šavam (Sursa: NODEX )

ȘOVĂÍ vb. 1. v. împletici. 2. v. ezita. 3. a aștepta, a ezita. (N-a mai ~ o clipă și ...) (Sursa: Sinonime )

ȘOVĂÍ vb. v. cârmi, coti, eschiva, fluctua, fluiera, fugi, scăpa, sustrage, șuiera, vira, vâjâi, vui. (Sursa: Sinonime )

șovăí vb., ind. prez. 1 sg. șóvăi/șovăiésc, imperf. 3 sg. șovăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șóvăie/șovăiáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
șovăi (1 -văi)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) șovăi șovăire șovăit șovăind singular plural
șovăie șovăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) șovăi (să) șovăi șovăiam șovăii șovăisem
a II-a (tu) șovăi (să) șovăi șovăiai șovăiși șovăiseși
a III-a (el, ea) șovăie (să) șovăie șovăia șovăi șovăise
plural I (noi) șovăim (să) șovăim șovăiam șovăirăm șovăiserăm, șovăisem*
a II-a (voi) șovăiți (să) șovăiți șovăiați șovăirăți șovăiserăți, șovăiseți*
a III-a (ei, ele) șovăie (să) șovăie șovăiau șovăi șovăiseră
* Formă nerecomandată