ȘTACHÉTE s. m. v. ștachetă. (Sursa: DEX '98 )

ȘTACHÉTE s.m. v. ștachetă. (Sursa: DN )

ȘTACHÉTĂ, ștachete, s. f. 1. (Reg.) Ulucă, leaț. 2. Bară subțire, așezată transversal, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuie să sară sportivii la întreceri sau la exerciții de atletism, fără să o atingă. [Var.: stachétă s. f., ștachéte s. m.] – Din germ. Staket. (Sursa: DEX '98 )

ȘTACHÉTĂ ~e f. 1) (la probele de atletism) Bară așezată transversal pe două suporturi peste care se execută sărituri în înălțime. 2) reg. Scândură îngustă și lungă, din care se fac garduri. 3) reg. Gard făcut din astfel de scânduri. /<germ. Staket[e] (Sursa: NODEX )

ȘTACHÉTĂ s.f. Ulucă. ♦ Bară subțire așezată orizontal, peste care trebuie să sară sportivii. [Var. stachetă s.f., ștachet, ștachete s.m. / < germ. Staket, cf. it. stecchetto]. (Sursa: DN )

ȘTACHÉTĂ s. f. 1. bară subțire orizontală, peste care trebuie să sară sportivii. 2. (fig.) nivel de calitate a ceva. (< germ. Staket) (Sursa: MDN )

ȘTACHÉTĂ s. v. leaț, șipcă, ulucă. (Sursa: Sinonime )

ștachétă s. f., pl. ștachéte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
ștachetă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ștache ștacheta
plural ștachete ștachetele
genitiv-dativ singular ștachete ștachetei
plural ștachete ștachetelor
vocativ singular ștachetă, ștacheto
plural ștachetelor

ștachete   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ștachete ștachetele
plural ștacheți ștacheții
genitiv-dativ singular ștachete ștachetelui
plural ștacheți ștacheților
vocativ singular ștachete
plural ștacheților