|
ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampilá vb. I] – Din ștampilă. (Sursa: DEX '98 )
A ȘTAMPILÁ ~éz tranz. (acte, scrisori, semnături etc.) A autentifica prin aplicarea unei ștampile; a pecetlui. ~ un act. /<fr. estampiller (Sursa: NODEX )
ȘTAMPILÁ vb. I. tr. A pune o ștampilă. [Var. stampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller]. (Sursa: DN )
ȘTAMPILÁ vb. tr. a aplica o ștampilă. (< fr. estampiller, după it. stampigliare) (Sursa: MDN )
ȘTAMPILÁ vb. a pecetlui, (livr.) a oblitera, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.) (Sursa: Sinonime )
ștampilá vb., ind. prez. 1 sg. ștampiléz, 3 sg. și pl. ștampileáză (Sursa: Ortografic )
| ștampila verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) ștampila | ștampilare | ștampilat | ștampilând | singular | plural | | ștampilează | ștampilați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | ștampilez | (să) ștampilez | ștampilam | ștampilai | ștampilasem | | a II-a (tu) | ștampilezi | (să) ștampilezi | ștampilai | ștampilași | ștampilaseși | | a III-a (el, ea) | ștampilează | (să) ștampileze | ștampila | ștampilă | ștampilase | | plural | I (noi) | ștampilăm | (să) ștampilăm | ștampilam | ștampilarăm | ștampilaserăm, ștampilasem* | | a II-a (voi) | ștampilați | (să) ștampilați | ștampilați | ștampilarăți | ștampilaserăți, ștampilaseți* | | a III-a (ei, ele) | ștampilează | (să) ștampileze | ștampilau | ștampilară | ștampilaseră | * Formă nerecomandată | ștampilă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ștampilă | ștampila | | plural | ștampile | ștampilele | | genitiv-dativ | singular | ștampile | ștampilei | | plural | ștampile | ștampilelor | | vocativ | singular | ștampilă, ștampilo | | plural | ștampilelor | |