ȘULÁR, șulare, s. n. Cusătură provizorie cu împunsături rare; însăilătură; ață cu care se face această cusătură. [Pl. și: șularuri] – Cf. sl. šilo „sulă”. (Sursa: DEX '98 )

ȘULÁR ~e n. înv. 1) Cusătură rară, făcută pentru a îmbina provizoriu părțile com-ponente ale unei haine; însăilătură; saia. 2) Ață de însăilat. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

ȘULÁR s. însăilătură, (înv. și pop.) saia, (Mold.) sailă. (~ la o haină.) (Sursa: Sinonime )

șulár (-re), s. n. – Însăilare. – Var. șulai. Origine incertă, probabil de la sulă. După Scriban, din sl. silo „sulă”. În Munt. și Mold. de sud. (Sursa: DER )

șulár s. n., pl. șuláre/șuláruri (Sursa: Ortografic )