ȘUMÁR, șumari, s. m. (Reg.) Pădurar. – Din scr. šumar. (Sursa: DEX '98 )

ȘUMÁR s. v. pădurar. (Sursa: Sinonime )

șumár, șumári, s.m. (reg.) 1. pădurar. 2. paznic al unei proprietăți de teren arabil; pândar. (Sursa: DAR )

șumár (-ri), s. m. – (Banat, Olt.) Pădurar. – Var. șumariu. Sb. šumar (Candrea). (Sursa: DER )

șumár s. m., pl. șumári (Sursa: Ortografic )