ȘUT3, -Ă adj. v. ciut. (Sursa: DEX '98 )

șut4, -ă, (reg.) 1. (despre mâncăruri) picant. 2. (despre capre) fără un corn. (Sursa: DAR )

cĭut, -ă adj. (var. din cĭunt, ca cĭot din cĭont. Rudă cu ung. csut, cĭunt, suta, cĭut; sîrb. bg. alb. šut, cĭut; ceh. šuta koza, capră cĭută; pol. szuty, rut. šuta. Rudă și cu vsl. bg. košúta, sîrb. kóšuta, cĭută, cerboaĭcă, de unde vine și numele de familie unguresc Kossut și chear [!] lat. Cossutianus, menționat de Tacit). Fără coarne: capră cĭută. – În vest șut. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
șut (s.n.)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șut șutul
plural șuturi șuturile
genitiv-dativ singular șut șutului
plural șuturi șuturilor
vocativ singular
plural

șut (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șut șutul șu șuta
plural șuți șuții șute șutele
genitiv-dativ singular șut șutului șute șutei
plural șuți șuților șute șutelor
vocativ singular
plural