ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter. (Sursa: DEX '98 )

A ȘutÁ ~éz tranz. (la unele jocuri spor-tive) A trage un șut în direcția porții. /<fr. shooter (Sursa: NODEX )

ȘUTÁ vb. I. intr. A lovi tare mingea cu piciorul; a trage un șut. [Cf. fr. shooter, engl. shoot]. (Sursa: DN )

ȘUTÁ vb. intr. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un șut. (< fr. shooter) (Sursa: MDN )

șutá vb., ind. prez. 1 sg. șutéz, 3 sg. și pl. șuteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
șut (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șut șutul șu șuta
plural șuți șuții șute șutele
genitiv-dativ singular șut șutului șute șutei
plural șuți șuților șute șutelor
vocativ singular
plural

șuta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) șuta șutare șutat șutând singular plural
șutea șutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) șutez (să) șutez șutam șutai șutasem
a II-a (tu) șutezi (să) șutezi șutai șutași șutaseși
a III-a (el, ea) șutea (să) șuteze șuta șută șutase
plural I (noi) șutăm (să) șutăm șutam șutarăm șutaserăm, șutasem*
a II-a (voi) șutați (să) șutați șutați șutarăți șutaserăți, șutaseți*
a III-a (ei, ele) șutea (să) șuteze șutau șuta șutaseră
* Formă nerecomandată