|
ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter. (Sursa: DEX '98 )
A ȘutÁ ~éz tranz. (la unele jocuri spor-tive) A trage un șut în direcția porții. /<fr. shooter (Sursa: NODEX )
ȘUTÁ vb. I. intr. A lovi tare mingea cu piciorul; a trage un șut. [Cf. fr. shooter, engl. shoot]. (Sursa: DN )
ȘUTÁ vb. intr. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un șut. (< fr. shooter) (Sursa: MDN )
șutá vb., ind. prez. 1 sg. șutéz, 3 sg. și pl. șuteáză (Sursa: Ortografic )
| șut (adj.) adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | șut | șutul | șută | șuta | | plural | șuți | șuții | șute | șutele | | genitiv-dativ | singular | șut | șutului | șute | șutei | | plural | șuți | șuților | șute | șutelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | șuta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) șuta | șutare | șutat | șutând | singular | plural | | șutează | șutați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | șutez | (să) șutez | șutam | șutai | șutasem | | a II-a (tu) | șutezi | (să) șutezi | șutai | șutași | șutaseși | | a III-a (el, ea) | șutează | (să) șuteze | șuta | șută | șutase | | plural | I (noi) | șutăm | (să) șutăm | șutam | șutarăm | șutaserăm, șutasem* | | a II-a (voi) | șutați | (să) șutați | șutați | șutarăți | șutaserăți, șutaseți* | | a III-a (ei, ele) | șutează | (să) șuteze | șutau | șutară | șutaseră | * Formă nerecomandată |