« Back
ȘÂȘÂÍRE, șâșâiri, s. f. Acțiunea de a șâșâi și rezultatul ei. – V. șâșâi. (Sursa: DEX '98 )
șâșâíre s. f., g.-d. art. șâșâírii; pl. șâșâíri (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
șâșâi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) șâșâi șâșâire șâșâit șâșâind singular plural
șâșâie șâșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) șâșâi (să) șâșâi șâșâiam șâșâii șâșâisem
a II-a (tu) șâșâi (să) șâșâi șâșâiai șâșâiși șâșâiseși
a III-a (el, ea) șâșâie (să) șâșâie șâșâia șâșâi șâșâise
plural I (noi) șâșâim (să) șâșâim șâșâiam șâșâirăm șâșâiserăm, șâșâisem*
a II-a (voi) șâșâiți (să) șâșâiți șâșâiați șâșâirăți șâșâiserăți, șâșâiseți*
a III-a (ei, ele) șâșâie (să) șâșâie șâșâiau șâșâiră șâșâiseră
* Formă nerecomandată

șâșâire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șâșâire șâșâirea
plural șâșâiri șâșâirile
genitiv-dativ singular șâșâiri șâșâirii
plural șâșâiri șâșâirilor
vocativ singular șâșâire, șâșâireo
plural șâșâirilor