|
ȘÂȘÂÍT, șâșâituri, s. n. Faptul de a șâșâi. – V. șâșâi. (Sursa: DEX '98 )
șâșâít s. n., pl. șâșâíturi (Sursa: Ortografic )
ȘÂȘÂÍ, șấșâi, vb. IV. Tranz. A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic. – Formație onomatopeică. (Sursa: DEX '98 )
șâșâí, șấșâi și șâșâiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre frunzele mișcate de vânt, despre ape etc.) a produce un zgomot slab și continuu; a șușui, a șoșoi, a foșni, a fâșâi, a șușoti, a murmura, a susura. 2. (despre copiii mici) a liniști, a adormi prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului ș; a șușui. 3. a șuiera. (Sursa: DAR )
șâșâí (a liniști) vb., ind. și conj. prez. 3 sg. șâșâie, imperf. 3 sg. șâșâiá (Sursa: Ortografic )
| șâșâi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) șâșâi | șâșâire | șâșâit | șâșâind | singular | plural | | șâșâie | șâșâiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | șâșâi | (să) șâșâi | șâșâiam | șâșâii | șâșâisem | | a II-a (tu) | șâșâi | (să) șâșâi | șâșâiai | șâșâiși | șâșâiseși | | a III-a (el, ea) | șâșâie | (să) șâșâie | șâșâia | șâșâi | șâșâise | | plural | I (noi) | șâșâim | (să) șâșâim | șâșâiam | șâșâirăm | șâșâiserăm, șâșâisem* | | a II-a (voi) | șâșâiți | (să) șâșâiți | șâșâiați | șâșâirăți | șâșâiserăți, șâșâiseți* | | a III-a (ei, ele) | șâșâie | (să) șâșâie | șâșâiau | șâșâiră | șâșâiseră | * Formă nerecomandată | șâșâit (adj.) adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | șâșâit | șâșâitul | șâșâită | șâșâita | | plural | șâșâiți | șâșâiții | șâșâite | șâșâitele | | genitiv-dativ | singular | șâșâit | șâșâitului | șâșâite | șâșâitei | | plural | șâșâiți | șâșâiților | șâșâite | șâșâitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | șâșâit (fapt; -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | șâșâit | șâșâitul | | plural | șâșâituri | șâșâiturile | | genitiv-dativ | singular | șâșâit | șâșâitului | | plural | șâșâituri | șâșâiturilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |