ȚARÍNĂ2, țarine, s. f. 1. Soția țarului. 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei; persoană care purta acest titlu. – Din fr. tsarine. (Sursa: DEX '98 )

ȚARÍNĂ ~e f. ist. 1) (în Rusia și în alte state slave; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a țării; suverană, împărăteasă; regină. 2) Soție a țarului. [G.-D. țarinei] /<fr. tsarine (Sursa: NODEX )

ȚARÍNĂ s. f. 1. soția țarului. 2. titlu dat împărăteselor Rusiei. (< fr. tsarine) (Sursa: MDN )

țárina (dans) s. f. art., g.-d. țárinei (Sursa: Ortografic )

țarínă (soția țarului) s. f., g.-d. art. țarínei; pl. țaríne (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
țarină (suverană)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țari țarina
plural țarine țarinele
genitiv-dativ singular țarine țarinei
plural țarine țarinelor
vocativ singular țarină, țarino
plural țarinelor

țarină (dans)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țarină țarina
plural
genitiv-dativ singular țarine țarinei
plural
vocativ singular țarină, țarino
plural