ȚINTÁR, (1) țintare, s. n. (2) țintari, s. m. 1. S. n. Joc de societate la care se folosește un carton cu un desen special pe care jucătorii mișcă piese după anumite reguli; moară. 2. S. m. (Ornit.) Inăriță. – Țintă + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )

ȚINTÁR2 ~i m. Pasăre migratoare, de talie mică, cu penaj castaniu pe spate, roșu în frunte și roz pe piept. /țintă + suf. ~ar (Sursa: NODEX )

ȚINTÁR s. v. inăriță. (Sursa: Sinonime )

țintár (zool.) s. m., pl. țintári (Sursa: Ortografic )