A ȚUGUIÁ ~iéz tranz. A face să se țuguieze. ~ buzele. [Și țugui] /Din țugui (Sursa: NODEX )
țuguiá vb., ind. prez. 1 sg. țuguiéz/țugúi, 3 sg. și pl. țuguiáză/țugúie, 1 pl. țuguiém; conj. prez. 3 sg. și pl. țuguiéze/țugúie; ger. țuguínd (Sursa: Ortografic )
țuguia (1 -gui) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) țuguia | țuguiere | țuguiat | țuguind | singular | plural | țuguie | țuguiați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | țugui | (să) țugui | țuguiam | țuguiai | țuguiasem | a II-a (tu) | țugui | (să) țugui | țuguiai | țuguiași | țuguiaseși | a III-a (el, ea) | țuguie | (să) țuguie | țuguia | țuguie | țuguiase | plural | I (noi) | țuguiem | (să) țuguiem | țuguiam | țuguiarăm | țuguiaserăm, țuguiasem* | a II-a (voi) | țuguiați | (să) țuguiați | țuguiați | țuguiarăți | țuguiaserăți, țuguiaseți* | a III-a (ei, ele) | țuguie | (să) țuguie | țuguiau | țuguiară | țuguiaseră | * Formă nerecomandată țuguia (1 -guiez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) țuguia | țuguiere | țuguiat | țuguind | singular | plural | țuguiază | țuguiați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | țuguiez | (să) țuguiez | țuguiam | țuguiai | țuguiasem | a II-a (tu) | țuguiezi | (să) țuguiezi | țuguiai | țuguiași | țuguiaseși | a III-a (el, ea) | țuguiază | (să) țuguieze | țuguia | țuguie | țuguiase | plural | I (noi) | țuguiem | (să) țuguiem | țuguiam | țuguiarăm | țuguiaserăm, țuguiasem* | a II-a (voi) | țuguiați | (să) țuguiați | țuguiați | țuguiarăți | țuguiaserăți, țuguiaseți* | a III-a (ei, ele) | țuguiază | (să) țuguieze | țuguiau | țuguiară | țuguiaseră | * Formă nerecomandată
|