ȚUȚÚI, țuțuiuri, s. n. (Reg.) Țugui. – Cf. țugui. (Sursa: DEX '98 )
ȚUȚÚI s. v. țugui, țuguitură. (Sursa: Sinonime )
țuțuí, țuțuíuri, s.n. (reg.) 1. țugui, vârf, pisc. 2. moț de păr. 3. cucui. (Sursa: DAR )
țuțúi s. n., pl. țuțúiuri/țuțúie (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
țuțui (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țuțui țuțuiul
plural țuțuiuri țuțuiurile
genitiv-dativ singular țuțui țuțuiului
plural țuțuiuri țuțuiurilor
vocativ singular țuțuiule
plural țuțuiurilor