ȚĂRÁNCĂ, țărance (țărănci), s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. – Țăran + suf. -că. (Sursa: DEX '98 )

ȚĂRÁNCĂ ~ănci f. Femeie care trăiește în mediul rural și se îndeletnicește cu agricultura. [G.-D. țărancei și țărăncii] /țăran + suf. ~că (Sursa: NODEX )

ȚĂRÁNCĂ s. 1. săteancă, (pop.) româncă, (înv. și reg.) săteană. (~ din Rucăr.) 2. țărăncuță, (arg.) mocancă, mocăncuță. (Vechea bancnotă de 500 de lei se numea ~.) (Sursa: Sinonime )

ȚĂRÁNCĂ s. v. babușcă, ocheană. (Sursa: Sinonime )

țăráncă s. f., g.-d. art. țăráncei/țărăncii; pl. țăránce/țărănci (Sursa: Ortografic )