1. Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. 2. Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. 3. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc.
