Clănțăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. clănțăn/clănțănesc.

Conform DOOM 3 ambele forme sunt acceptate.

Clănțăni = 1. (Despre dinți) A se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. 3. (Fig.) A vorbi mult; a flecări.