1. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. (Rar; în expr.) A-și declina numele, calitatea etc. = a-și spune numele, calitatea etc.; a se prezenta. 3. A refuza să-și asume o sarcină, o răspundere, o funcție, a nu vrea să soluționeze un litigiu etc. 4. A pune la îndoială, a nu admite, a nu recunoaște competența cuiva sau a ceva. 5. (Rar; despre aștri) A coborî spre asfințit; a apune, a scăpăta.
declinație
1. Declinare. 2. Unghiul dintre direcția către un astru și planul ecuatorial. Declinație magnetică = unghiul format într-un anumit loc de pe Pământ de meridianul magnetic cu meridianul geografic.
