|
ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. (Sursa: DEX '98 )
împădurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 sg. și pl. împădureáscă (Sursa: Ortografic )
A ÎMPĂDURÍ ~ésc tranz. 1) A face să se împădurească. ~ un deal. 2) (suprafețe de pământ, terenuri etc.) A acoperi cu păduri prin plantarea arborilor. /în + pădure (Sursa: NODEX )
A SE ÎMPĂDURÍ pers.3 se ~éște tranz. (despre suprafețe de pământ, terenuri) A se acoperi cu păduri. /în + pădure (Sursa: NODEX )
A împăduri ≠ a despăduri (Sursa: Antonime )
| împăduri verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) împăduri | împădurire | împădurit | împădurind | singular | plural | | împădurește | împăduriți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | împăduresc | (să) împăduresc | împăduream | împădurii | împădurisem | | a II-a (tu) | împădurești | (să) împădurești | împădureai | împăduriși | împăduriseși | | a III-a (el, ea) | împădurește | (să) împădurească | împădurea | împăduri | împădurise | | plural | I (noi) | împădurim | (să) împădurim | împăduream | împădurirăm | împăduriserăm, împădurisem* | | a II-a (voi) | împăduriți | (să) împăduriți | împădureați | împădurirăți | împăduriserăți, împăduriseți* | | a III-a (ei, ele) | împăduresc | (să) împădurească | împădureau | împăduriră | împăduriseră | * Formă nerecomandată |