ÎMPIELIȚÁ vb. I. v. împelița. (Sursa: DEX '98 )
Declinări/Conjugări
împielița   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împielița împielițare împielițat împielițând singular plural
împielițează împielițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împielițez (să) împielițez împielițam împielițai împielițasem
a II-a (tu) împielițezi (să) împielițezi împielițai împielițași împielițaseși
a III-a (el, ea) împielițează (să) împielițeze împielița împieliță împielițase
plural I (noi) împielițăm (să) împielițăm împielițam împielițarăm împielițaserăm, împielițasem*
a II-a (voi) împielițați (să) împielițați împielițați împielițarăți împielițaserăți, împielițaseți*
a III-a (ei, ele) împielițează (să) împielițeze împielițau împielițară împielițaseră
* Formă nerecomandată