Dex

ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv.) A ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. (Sursa: DEX '98 )

A ÎMPREJURÁ împréjur tranz. 1) înv. A cuprinde din toate părțile; a încercui; a înconjura; a împrejmui; a împresura. 2) pop. A ocoli de jur împrejur. /Din împrejur (Sursa: NODEX )

ÎMPREJURÁ vb. v. împresura, încercui, încinge, înconjura, înfășura, învălui, ocoli, strânge. (Sursa: Sinonime )

MĂSURĂ ÎMPREJÚR s. v. circumferință, perimetru. (Sursa: Sinonime )

împrejurá vb., ind. prez. 1 sg. împréjur, 3 sg. și pl. împréjură (Sursa: Ortografic )

jur-împrejúr loc. adv. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

împrejura verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împrejura	împrejurare	împrejurat	împrejurând	singular	plural
		(a) împrejura	împrejurare	împrejurat	împrejurând	împrejură	împrejurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împrejur	(să) împrejur	împrejuram	împrejurai	împrejurasem
	a II-a (tu)	împrejuri	(să) împrejuri	împrejurai	împrejurași	împrejuraseși
	a III-a (el, ea)	împrejură	(să) împrejure	împrejura	împrejură	împrejurase
plural	I (noi)	împrejurăm	(să) împrejurăm	împrejuram	împrejurarăm	împrejuraserăm, împrejurasem*
	a II-a (voi)	împrejurați	(să) împrejurați	împrejurați	împrejurarăți	împrejuraserăți, împrejuraseți*
	a III-a (ei, ele)	împrejură	(să) împrejure	împrejurau	împrejurară	împrejuraseră

* Formă nerecomandată