ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv.) A ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. (Sursa: DEX '98 )
ÎMPREJURÁ vb. v. împresura, încercui, încinge, înconjura, înfășura, învălui, ocoli, strânge. (Sursa: Sinonime )
împrejurá vb., ind. prez. 1 sg. împréjur, 3 sg. și pl. împréjură (Sursa: Ortografic )
A ÎMPREJURÁ împréjur tranz. 1) înv. A cuprinde din toate părțile; a încercui; a înconjura; a împrejmui; a împresura. 2) pop. A ocoli de jur împrejur. /Din împrejur (Sursa: NODEX )
MĂSURĂ ÎMPREJÚR s. v. circumferință, perimetru. (Sursa: Sinonime )
jur-împrejúr loc. adv. (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
împrejura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împrejura împrejurare împrejurat împrejurând singular plural
împrejură împrejurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împrejur (să) împrejur împrejuram împrejurai împrejurasem
a II-a (tu) împrejuri (să) împrejuri împrejurai împrejurași împrejuraseși
a III-a (el, ea) împrejură (să) împrejure împrejura împrejură împrejurase
plural I (noi) împrejurăm (să) împrejurăm împrejuram împrejurarăm împrejuraserăm, împrejurasem*
a II-a (voi) împrejurați (să) împrejurați împrejurați împrejurarăți împrejuraserăți, împrejuraseți*
a III-a (ei, ele) împrejură (să) împrejure împrejurau împrejurară împrejuraseră
* Formă nerecomandată