ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren, asupra unei locuințe. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar. (Sursa: DEX '98 )
ÎMPROPRIETĂRÍ vb. IV. tr. A atribui cuiva drepturi de proprietate (mai ales asupra unui teren agricol). [Pron. -pri-e-, p.i. -resc. / < proprietar]. (Sursa: DN )
ÎMPROPRIETĂRÍ vb. tr. a atribui cuiva drepturi de proprietate. (< în- + proprietar) (Sursa: MDN )
împroprietărí vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. împroprietăreáscă (Sursa: Ortografic )
A ÎMPROPRIETĂRÍ ~ésc tranz. (persoane) A înzestra cu o proprietate; a face să devină proprietar. ~ țăranii cu pământ. [Sil. îm-pro-pri-e-] /în + proprietar (Sursa: NODEX )
A împroprietări ≠ a desproprietări, a expropia (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
împroprietări   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împroprietări împroprietărire împroprietărit împroprietărind singular plural
împroprietărește împroprietăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împroprietăresc (să) împroprietăresc împroprietăream împroprietării împroprietărisem
a II-a (tu) împroprietărești (să) împroprietărești împroprietăreai împroprietăriși împroprietăriseși
a III-a (el, ea) împroprietărește (să) împroprietărească împroprietărea împroprietări împroprietărise
plural I (noi) împroprietărim (să) împroprietărim împroprietăream împroprietărirăm împroprietăriserăm, împroprietărisem*
a II-a (voi) împroprietăriți (să) împroprietăriți împroprietăreați împroprietărirăți împroprietăriserăți, împroprietăriseți*
a III-a (ei, ele) împroprietăresc (să) împroprietărească împroprietăreau împroprietăriră împroprietăriseră
* Formă nerecomandată