ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV. 1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție). [Prez. ind. și: împuțésc] – În + puți. (Sursa: DEX '98 )
A ÎMPUȚÍ împút tranz. (spații, încăperi etc.) A face să se împută. /în + a puți (Sursa: NODEX )
A SE ÎMPUȚÍ pers. 3 se împúte intranz. (despre substanțe organice, organisme moarte etc.) A căpăta miros greu în procesul descompunerii. /în + a puți (Sursa: NODEX )
ÎMPUTÁ vb. I. v. imputa. (Sursa: DN )
ÎMPUȚÍ vb. 1. v. altera. 2. v. cloci. (Sursa: Sinonime )
împuțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împút, imperf. 3 sg. împuțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împútă (Sursa: Ortografic )
împuta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) împuta | împutare | împutat | împutând | singular | plural | împută | împutați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | împut | (să) împut | împutam | împutai | împutasem | a II-a (tu) | împuți | (să) împuți | împutai | împutași | împutaseși | a III-a (el, ea) | împută | (să) împute | împuta | împută | împutase | plural | I (noi) | împutăm | (să) împutăm | împutam | împutarăm | împutaserăm, împutasem* | a II-a (voi) | împutați | (să) împutați | împutați | împutarăți | împutaserăți, împutaseți* | a III-a (ei, ele) | împută | (să) împute | împutau | împutară | împutaseră | * Formă nerecomandată împuți (1 împut) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) împuți | împuțire | împuțit | împuțind | singular | plural | împute | împuțiți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | împut | (să) împut | împuțeam | împuții | împuțisem | a II-a (tu) | împuți | (să) împuți | împuțeai | împuțiși | împuțiseși | a III-a (el, ea) | împute | (să) împută | împuțea | împuți | împuțise | plural | I (noi) | împuțim | (să) împuțim | împuțeam | împuțirăm | împuțiserăm, împuțisem* | a II-a (voi) | împuțiți | (să) împuțiți | împuțeați | împuțirăți | împuțiserăți, împuțiseți* | a III-a (ei, ele) | împut | (să) împută | împuțeau | împuțiră | împuțiseră | * Formă nerecomandată
|