|
ÎNCĂPUȘÁ vb. I. v. încăpuși. (Sursa: DEX '98 )
| încăpușa verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) încăpușa | încăpușare | încăpușat | încăpușând | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | încăpușează | (să) încăpușeze | încăpușa | încăpușă | încăpușase | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | încăpușează | (să) încăpușeze | încăpușau | încăpușară | încăpușaseră | |