ÎNCUIETOÁRE, încuietori, s. f. Dispozitiv care încuie ceva. ♦ Fig. Dificultate, situație grea în care se află cineva. – Încuia + suf. -toare. (Sursa: DEX '98 )

ÎNCUIETOÁRE s. 1. v. clanță. 2. v. zăvor. (Sursa: Sinonime )

încuietoáre s. f., g.-d. art. încuietórii; pl. încuietóri (Sursa: Ortografic )

ÎNCUIETOÁRE ~óri f. Dispozitiv cu care se încuie. /a încuia + suf. ~toare (Sursa: NODEX )